suman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (
1).
2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (
1); pănură, aba, dimie. [
Pl. și: (2,
m.)
sumani. =
Var.:
sucmán s. n.] – Din
bg. sukmanŭ.suman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sumán (sumane), s. n. –
1. Țundră, zeghe. –
2. Pănură, aba. –
Var. sucman. Sl.,
cf. bg.,
rus. sukman, din
sl. sukno „postav” (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 3790, sau poate din
tc. sükmän (Șeineanu, II, 327),
cf. mag. szokman. –
Der. sumănar, s. m. (vînzător de sumane);
sumănărie, s. f. (meseria de sumănar, atelier de sumane).
suman (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)sumán, -e, s.n. – Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba.” (Bănățeanu 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman„. – Din rus. sukman (< sl. sukno „postav”).
suman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumán s. n.,
pl. sumánesuman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suman n. V.
sucman.suman (Dicționaru limbii românești, 1939)sumán n., pl.
e (din mai vechiĭ
sucman, d. turc.
sukman, cizme marĭ [cum poartă Turcomaniĭ]; bg.
sukman, rochie țărănească, rut.
sukmana, suman, pol.
sukmana, haĭnă proastă de postav, ung.
szukmány, suman. V.
sucnă).
Est. Haĭna cea maĭ groasă a țăranuluĭ (și pin nord și a țăranceĭ), făcută din postav grosolan cafeniŭ, cenușiŭ saŭ negru și împodobită cu găitane (V.
ghebă, zeghe, dulamă). Pănură, postav grosolan de suman (V.
aba, dimie).
Munt. O haĭnă maĭ groasă a țărancelor.
suman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMÁN, sumane, s. n. 1. Haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă (
1).
2. Țesătură groasă de lână lucrată în casă, din care se fac sumane (
1); pănură, aba, dimie. [
Pl. și: (
2, m.)
sumani. —
Var.:
sucmán s. n.] — Din
bg. sukmanŭ.