sultă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÚLTĂ, sulte, s. f. Sumă de bani reprezentând diferența de valoare dintre două lucruri care se schimbă între ele ori dintre valoarea părții ce i se cuvine unei persoane într-o moștenire și valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia împărțelii. – Din
fr. soulte.sultă (Dicționar de neologisme, 1986)SÚLTĂ s.f. Sumă de bani care, într-un partaj sau într-un schimb, compensează diferența de valoare a părții din moștenire cuvenite sau a bunurilor schimbate. [< fr.
soulte].
sultă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SÚLTĂ s. f. sumă de bani care, într-un partaj sau într-un schimb, compensează diferența de valoare a părții cuvenite din moștenire sau a bunurilor schimbate. (< fr.
soulte)
sultă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)súltă s. f.,
g.-d. art. súltei; pl. súltesultă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÚLTĂ, sulte, s. f. Sumă de bani reprezentând diferența de valoare dintre două lucruri care se schimbă între ele ori între valoarea părții ce i se cuvine unei persoane dintr-o moștenire și valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia împărțelii. — Din
fr. soulte.