sulițică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULIȚÍCĂ, sulițele, s. f. Plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară și cu flori dispuse în capitule bogate
(Dorycnium herbaceum). –
Suliță +
suf. -ică.sulițică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sulițícă (rar)
s. f.,
g.-d. art. sulițélei; pl. sulițéle, art. sulițélelesulițică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SULIȚÍCĂ, sulițele, s. f. (Rar) Plantă erbacee lemnoasă la bază, din familia leguminoaselor, cu tulpina ramificată, cu frunzele păroase pe partea inferioară și cu flori dispuse în capitule bogate (
Dorycnium herbaceum). —
Suliță +
suf. -
ică.