sulițaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULIȚÁȘ, sulițași, s. m. Ostaș, în vechea organizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier. –
Suliță +
suf. -aș.sulițaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sulițáș s. m.,
pl. sulițáșisulițaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sulițaș m. lăncier.
sulițaș (Dicționaru limbii românești, 1939)sulițáș m. (d.
suliță). Lăncer.
sulițaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SULIȚÁȘ, sulițași, s. m. Ostaș, în vechea organizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier. —
Suliță +
suf. -
aș.