sulițar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULIȚÁR, sulițari, s. m. Sulițaș. –
Suliță +
suf. -ar.sulițar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sulițár,
sulițári, s.m. (înv.)
1. ostaș în vechea organizare a armatei, care purta suliță; lăncier, sulițaș, fuștaș.
2. meșter care făcea sau vindea sulițe.
3. (reg.) pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu rața domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă.
sulițar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sulițár s. m.,
pl. sulițárisulițar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SULIȚÁR, sulițari, s. m. Sulițaș. —
Suliță +
suf. -
ar.