sulimenire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SULIMENÍRE,sulimeniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemeníre s. f.] – V. sulimeni.
sulimenire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sulimeníre (pop.) s. f., g.-d. art. sulimenírii; pl. sulimeníri
sulimenire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SULIMENÍRE,sulimeniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemeníre s. f.] — V. sulimeni.