sulimeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULIMENÍ, sulimenesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Înv.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [
Var.:
sulemení vb. IV] – Din
suliman.sulimeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sulimení (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sulimenésc, imperf. 3
sg. sulimeneá; conj. prez. 3
să sulimeneáscăsulimeni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SULIMENÍ, sulimenesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
înv. și
pop.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [
Var.:
sulemení vb. IV] — Din
suliman.