sulimeneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SULIMENEÁLĂ,sulimeneli, s. f. 1. (Înv.) Sulimenire. 2. Suliman (1) [Var.: sulemeneálă s. f.] – Sulimeni + suf. -eală.
sulimeneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sulimeneálă (pop.) s. f., g.-d. art. sulimenélii; pl. sulimenéli
sulimeneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SULIMENEÁLĂ,sulimeneli, s. f. 1. (Pop.) Sulimenire. 2. Suliman (1) [Var.: sulemeneálă s. f.] — Sulimeni + suf. -eală.