suliman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULIMÁN, sulimanuri, s. n. 1. (
Înv.) Fard; sulimeneală (
2).
2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe
(Ajuga genevensis). – Din
tc. sülümen.suliman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sulimán (-nuri), s. n. –
1. Fard, sulimeneală. –
2. Plantă (Ajuga genevensis). –
Var. soliman. Tc. (
arab.)
sülümen „arsenic”, din
lat. sublimatum (Eguilaz 494; Roesler 602; Șeineanu, II, 328),
cf. ngr. σουλιμᾶς,
bg. sulimen. –
Der. sulemeni (
var. sulimeni, sulimini și
der.),
vb. refl. (a se farda, a se boi);
sulemeneală, s. f. (fard, suliman).
suliman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sulimán (
înv.,
pop.)
s. n., (farduri)
pl. sulimánurisuliman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suliman n.
1. dres pentru față:
piatra sulimaniului sau piatră bună pentru făcut alifie de obraz CR.;
2. plantă cu florile obișnuit albastre. (
Ajuga genevensis). [Turc. SÜLÜMEN, lit. arsenic].
suliman (Dicționaru limbii românești, 1939)sulimán n, pl.
urĭ și e (turc. [d. ar.]
sülümen, arsenic, d. vit. solimato,
lat. sublimatum,
sublimat; bg. sĭulemen,
sîrb. sulimen,
rus. sulemá,
ngr. sulimás, sp.
solimán). Dres, substanță de colorat fața ca să pari maĭ frumoasă (barb. fr.
fard). V.
alman, soliman.suliman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SULIMÁN, sulimanuri, s. n. 1. (
înv. și
pop.) Fard; sulimeneală (
2).
2. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, roz sau albe (
Ajuga genevensis). — Din
tc. sülümen.