sulicioară - explicat in DEX

sulicioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SULICIOÁRĂ, sulicioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui suliță. – Suliță + suf. -ioară.

sulicioară (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sulicioáră, sulicioáre, s.f. 1. (pop.) suliță mică; sulițică. 2. (reg.; în forma: sulițoară) plantă erbacee din familia compozitelor; sunătoare. 3. (reg.) plantă cu tulpina ramificată, cu frunze păroase în trifoi și cu flori albe; fălcată, floarea-vinului, merișor, sulițică.

sulicioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sulicioáră s. f., g.-d. art. sulicioárei; pl. sulicioáre

sulicioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SULICIOÁRĂ, sulicioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui suliță. — Suliță + suf. -ioară.