sulițar - explicat in DEX

sulițar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SULIȚÁR, sulițari, s. m. Sulițaș. – Suliță + suf. -ar.

sulițar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
sulițár, sulițári, s.m. (înv.) 1. ostaș în vechea organizare a armatei, care purta suliță; lăncier, sulițaș, fuștaș. 2. meșter care făcea sau vindea sulițe. 3. (reg.) pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu rața domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă.

sulițar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sulițár s. m., pl. sulițári

sulițar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SULIȚÁR, sulițari, s. m. Sulițaș. — Suliță + suf. -ar.