sulgiu - explicat in DEX

sulgiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÚLGIU, sulgiuri, s. n. Dare percepută în evul mediu, în țările române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. – Et. nec.

sulgiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sulgíu (-uri), s. n. – Dare percepută pentru tăierea vitelor mari. Origine necunoscută. Legătura cu tc. sütcü „lăptar” (Scriban) este improbabilă. În general glosează ca „impozit pe lapte”, definiție ce este inexactă. Sec. XVII, înv.

sulgiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
súlgiu [giu pron. giu] s. n., art. súlgiul; pl. súlgiuri

sulgiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sulgiu n. od. dare pe laptele vacilor: sulgiul pe vaci, goștina pe oi, desetina pe stupi. [V. sulger].

sulgiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
sulgíŭ n., pi. urĭ (turc. sütcü, lăptar. V. sulger). Vechĭ. Un bir pe vacile cu lapte (Xen. 5, 186). – La Tkt. și Cdr. greșit sulgĭ.

sulgiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÚLGIU, sulgiuri, s. n. Dare percepută în Evul Mediu, în Țările Române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. — Et. nec.