sulger (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÚLGER s. m. v. sluger.sulger (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sulger m. V.
sluger.sulger (Dicționaru limbii românești, 1939)sulgér și
slugér m. (d.
sulgiŭ, de unde s’a făcut
sulger, apoĭ, după
slugă, sluger. Cp. cu
clucer, culcer. D. rom. vine sl.
služarĭ)
Vechĭ. Un funcționar domnesc maĭ mare peste măcelarĭ care aproviziona cu carne și lumînărĭ curtea domnească și oastea (Marele sluger era unu din ceĭ opt boĭerĭ de divan, între serdar și jitnicer); maĭ pe urmă, simplu boĭerinaș fără funcțiune (Let. 2,75 și 76).
sulger (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÚLGER s. m. v. sluger.