suleget (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULÉGET, -Ă, sulegeți, -te, adj. (Rar; despre oameni sau despre părți ale corpului) Subțire, zvelt; delicat, gingaș, fin. –
Lat. *sublicidus (<
sublica).suleget (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suléget (
înv.,
reg.)
adj. m.,
pl. sulégeți; f. sulégetă, pl. sulégetesuleget (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suleget a. Tr. svelt, delicat:
degetul suleget al zinei COȘBUC; [Vechiu-rom.
suleagedu (Dosofteiu): origină necunoscută].
suleget (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SULÉGET, -Ă, sulegeți, -te, adj. (
înv. și
reg.; despre oameni sau despre părți ale corpului) Subțire, zvelt; delicat, gingaș,
fin. —
Lat. *
sublicidus (<
sublica).