șuleandră (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șuleándră (-éndre), s. f. – Femeie stricată, prostituată. Creație expresivă, bazată pe un element inițial puțin clar (poate de la rădăcina expresivă
șui) și
suf. -andră, cf. buleandră, fleandră, hoandră etc. După Cihac, II, 396, din
germ. schlendern „a interveni” prin intermediul
ceh. slondra, soluție insuficientă. După Philippide,
Principii, 151,
der. din
șuier „trișor” cu
suf. -
andră. Este
var. lui
ciuleandră, s. f. (dans popular în
Munt.).