sugătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sugătoáre s. f.,
g.-d. art. sugătórii; pl. sugătórisugătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sugătoare f. plantă parazită ce crește printre frunzele putrede în pădurile umbroase (
Monotropa hypopitus). [Planta suge arborii (în special pinii) în cari se încuibă].