sugestie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUGÉSTIE, sugestii, s. f. 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva; înrâurire și dirijare a voinței cuiva. ♦
Spec. Influență exercitată asupra conștiinței și voinței cuiva (în stare de veghe sau de stare hipnotică), folosită în tratarea unor tulburări neuropsihice.
2. Ceea ce sugerează cuiva; sugerare, propunere, idee. [
Var.:
sugestiúne s. f.] – Din
fr. suggestion, lat. suggestio, -onis.sugestie (Dicționar de neologisme, 1986)SUGÉSTIE s.f. 1. Influență exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva.
2. Sugerare; propunere. [Gen.
-iei, var.
sugestiune s.f. / cf. fr.
suggestion, lat.
suggestio].
sugestie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUGÉSTIE s. f. 1. influență exercitată asupra psihicului sau comportamentului cuiva. 2. propunere, idee sugerată cuiva. (< fr.
suggestion, lat.
suggestio)
sugestie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sugéstie (-ti-e) s. f.,
art. sugéstia (-ti-a), g.-d. art. sugéstiei; pl. sugéstii, art. sugéstiile (-ti-i-)sugestie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUGÉSTIE, sugestii, s. f. 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva; înrâurire și dirijare a voinței cuiva. ♦
Spec. Influență exercitată asupra conștiinței și voinței cuiva (în stare de veghe sau în stare hipnotică), folosită în tratarea unor tulburări neuropsihice.
2. Ceea ce se sugerează cuiva; sugerare, propunere, idee. [
Var.:
sugestiúne s. f.] — Din
fr. suggestion, lat. suggestio, -onis.