sufletesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet;
p. ext. moral, spiritual. –
Suflet +
suf. -esc.sufletesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sufletésc (su-fle-) adj. m.,
f. sufleteáscă; pl. m. și
f. sufletéștisufletesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sufletesc a.
1. ce ține de suflet:
facultăți sufletești; 2. moral:
om cu totul sufletesc PANN.
sufletesc (Dicționaru limbii românești, 1939)sufletésc, -eáscă adj. (d.
suflet). De suflet, al sufletului:
datorie sufletească, fiŭ sufletesc. V.
psihic, moral, spiritual.sufletesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFLETÉSC, -EÁSCĂ, sufletești, adj. Al sufletului; care ține de suflet, privitor la suflet;
p. ext. moral, spiritual. —
Suflet +
suf. -esc.