suferi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFERÍ, súfăr, vb. IV.
1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt.
2. Tranz. și
intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦
Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat.
3. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. –
Lat. pop. sufferire (=
sufferre).
suferi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)suferí (-r, ít), vb. –
1. A suporta, a pătimi. –
2. A tolera, a admite, a susține. –
3. A experimenta.
Lat. sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428),
cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat.,
sp. sufrir, port. soffrer. –
Der. suferind, adj. (care suferă), după
fr. souffrant; suferință, s. f., după
fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant);
nesuferit, adj. (intolerant). – Din
rom. provine
bg. din
Trans. ssuferi (Miklosich,
Bulg., 136).
suferi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suferí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. súfăr, 3
súferă, imperf. 3
sg. sufereá; conj. prez. 3
să súferesuferi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFERÍ, súfăr, vb. IV.
1. Intranz. A încerca, a simți, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecințele neplăcute ale unui fapt.
2. Tranz. și
intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦
Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat.
3. Tranz. A tolera, a suporta prezența cuiva sau a ceva, a trece cu vederea.
4. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimți. — Lat
pop. sufferire (=
sufferre).
suferì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suferì v.
1. a răbda ceva anevoios:
a suferi foamea, setea; 2. a suporta cu răbdare, a tolera:
a suferi contrazicerea; 3. a încerca o durere fizică sau morală:
suferă de stomac; 4. a simți durere:
a suferi în tăcere; 5. se zice de lucrurile ce încearcă o pagubă, o scădere:
grânele au suferit de secetă. [Lat. SUFERRE].