sudură - explicat in DEX

sudură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUDÚRĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau mai multor piese. 2. Fig. Închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din fr. soudure.

sudură (Dicționar de neologisme, 1986)
SUDÚRĂ s.f. 1. Operație de sudare; rezultatul acestei operații; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două metale. 2. (Fig.) Îmbinare, închegare, legătură. [< fr. soudure].

sudură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUDÚRĂ s. f. 1. rezultat al sudării; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare două piese. 2. (fig.) legătură strânsă. (< fr. soudure)

sudură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sudúră s. f., g.-d. art. sudúrii; pl. sudúri

sudură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sudură f. lipire a două bucăți de metal. ║ Med. lipirea a două oase.

sudură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sudúră f., pl. ĭ (fr. soudure). Locu unde doŭă bucățĭ de metal orĭ doŭă bucățĭ de os îs lipite (forosteală).

sudură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUDÚRĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau a mai multor piese. 2. Fig. închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). — Din fr. soudure.