sudură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUDÚRĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare;
p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau mai multor piese.
2. Fig. Închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din
fr. soudure.