suduitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUDUITÚRĂ,suduituri, s. f. (Pop.) Înjurătură, ocară. [Pr.: -du-i-] – Sudui + suf. -tură.
suduitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) suduitúră (pop.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. suduitúrii; pl. suduitúri
suduitură(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) suduitură f. înjurătură.
suduitură(Dicționaru limbii românești, 1939) suduitúră f., pl. ĭ.Est. Înjurătură.
suduitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUDUITÚRĂ,suduituri, s. f. (Pop.) înjurătură, ocară. [Pr.: -du-i-] — Sudui + suf. -tură.