sudoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUDOÁRE, sudori, s. f. Secreție a glandelor sudoripare prin care se elimină o parte a substanțelor rezultate din metabolismul organismului; transpirație, nădușeală. ◊
Expr. Sudorile morții sau
sudori de moarte = sudoare care acoperă corpul omului înaintea morții;
p. ext. transpirație provocată de o emoție, de o spaimă sau de o oboseală foarte mare. ♦
Fig. Muncă, osteneală, trudă; chin. – Din
lat. sudor, -oris.sudoare (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sudoáre (-óri), s. f. –
1. Transpirație. –
2. Plantă (Pulmonaria officinalis). –
Mr. (a)sudoare. Lat. sūdōrem (Pușcariu 1673; REW 8427),
cf. vegl. sudaur, it. sudore, prov. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, port. suor. –
Cf. asuda. Uz general, mai puțin în
Olt.,
Munt.,
Dobr. (
ALR, I, 14). –
Der. sudoros (
var. înv. suduros),
adj. (care transpiră mult).
sudoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sudoáre s. f.,
g.-d. art. sudórii; pl. sudórisudoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sudoare f.
1. lichid sărat ce iese prin porii pielii;
2. fig. muncă, osteneală;
3. nume de plante:
sudoarea calului, Mold. dărmotin;
sudoarea laptelui, captalan. [Lat. SUDOREM].
sudoare (Dicționaru limbii românești, 1939)sudoáre f, pl.
orĭ (lat.
sûdor, it.
sudore, pv.
suzor, fr.
sueur, cat.
suhor, sp.
sudor, pg.
suor. V.
sud, asud). Un fel de apă care ĭese pin pele cînd țĭ-e cald (de ex., cînd munceștĭ).
Fig. Muncă grea:
am reușit cu multă sudoare, a trăĭ din sudoarea altuĭa, a-țĭ cîștiga pinea intru sudoarea frunțiĭ tăle (Ev.).
Sudoarea caluluĭ, dîrmotin. V.
nădușeală.sudoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUDOÁRE, sudori, s. f. Secreție a glandelor sudoripare prin care se elimină o parte a substanțelor rezultate din metabolismul organismului; transpirație, nădușeală. ♦
Expr. Sudorile morții sau
sudori de moarte = sudoare care acoperă corpul omului înaintea morții;
p. ext. transpirație provocată de o emoție, de o spaimă sau de o oboseală foarte mare. ♦
Fig. Muncă, osteneală, trudă; chin. — Lat.
sudor, -oris.