sudit - explicat in DEX

sudit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUDÍT, sudiți, s. m. Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito.

sudit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sudít (-ți), s. m. – Supus străin. – Mr. sudit. It. suddito. Sec. XVII, înv.

sudit
SUDÍT, -Ă, sudiți, -te, adj. v. SUDI. – [DLRM, DAR]

sudit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sudít s. m., pl. sudíți

sudit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sudit m. supus străin: am înnecat un sudit AL. [It. SUDIȚTO: termen introdus de consulii austro-italieni].

sudit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*súdit, -ă s. (it. súddito, d. lat. subditus. supus. Cp. cu apalt și drit). Supus străin (Cp. cu podan și tîrtan).