sudație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUDÁȚIE, sudații, s. f. 1. Provocare a unei transpirații excesive, prin mijloace terapeutice, în scopuri curative;
p. gener. transpirație (abundentă).
2. Procedeu de separare a două sau mai multor substanțe dintr-un amestec, bazat pe diferența punctelor de topire. – Din
fr. sudation, lat. sudatio.sudație (Dicționar de neologisme, 1986)SUDÁȚIE s.f. 1. Separarea componenților lichizi (sau cu un punct de topire scăzut) dintr-un amestec prin încălzirea înceată și progresivă a amestecului.
2. Transpirație abundentă provocată în scop curativ; nădușire.
3. (
Mar.) Umiditate în magaziile navei produsă de
condensarea vaporilor emanați de diverse mărfuri. [Gen.
-iei, var.
sudațiune s.f. / cf. fr.
sudation, lat.
sudatio].
sudație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUDÁȚIE s. f. 1. separare a componenților lichizi (sau cu un punct de topire scăzut) dintr-un amestec, prin încălzirea înceată și progresivă a amestecului. 2. transpirație abundentă provocată în scop terapeutic. 3. (mar.) umiditate în magaziile navei produsă de condensarea vaporilor emanați de diverse mărfuri. (< fr., engl.
sudation, lat.
sudatio)
sudație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sudáție (-ți-e) s. f.,
art. sudáția (-ți-a), g.-d. art. sudáției; pl. sudáții, art. sudáțiile (-ți-i-)sudație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUDÁȚIE, sudații, s. f. 1. Provocare a unei transpirații excesive, prin mijloace terapeutice, în scopuri curative;
p. gener. transpirație (abundentă).
2. Procedeu de separare a două sau a mai multor substanțe dintr-un amestec, bazat pe diferența punctelor de topire. — Din
fr. sudation, lat. sudatio.