sudalmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUDÁLMĂ, sudălmi, s. f. (
Pop.) Înjurătură, ocară. – Din
magh. szidalom (influențat, probabil, de
sudui).sudalmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sudálmă (-ắlmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară.
Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi,
Dict., 97). La aceeași familie aparține
sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din
mag. szidni. –
Der. suduitor, adj. (care suduie);
suduitură, s. f. (injurie, ofensă).
sudalmă (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))sudálmă s. f., pl.
sudălmi (sudalme)sudalmă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)sudálmă, sudălmi, s.f. – Înjurătură, ofensă, ocară. – Din magh. szidalom (Cihac, Galdi cf. DER).
sudalmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sudálmă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. sudắlmii; pl. sudắlmisudalmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sudalmă f. înjurătură:
zadarnicele-i sudălmi OD. [Ung. SZIDALOM].
sudalmă (Dicționaru limbii românești, 1939)sudálmă f., pl.
e și
ălmĭ (ung.
szidalom. Cp. cu
valma).
Mold. Trans. Suduĭală, înjurătură.
sudalmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUDÁLMĂ, sudălmi, s. f. (
Pop.) înjurătură, ocară. — Din
magh. szidalom (influențat, probabil de
sudui).