subton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBTÓN, subtonuri, s. n. (
Muz.) Ton suplimentar, mai jos decât cel fundamental. –
Sub1- +
ton.subton (Dicționar de neologisme, 1986)SUBTÓN s.n. (
Muz.) Ton suplimentar mai jos decât cel fundamental. [<
sub- +
ton].
subton (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBTÓN s. n. (muz.) treapta a șaptea a unei game, la distanță de un ton întreg față de tonică. (< engl.
subton)
subton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subtón s. n.,
pl. subtónurisubton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBTÓN, subtonuri, s. n. (
Muz.) Treapta a șaptea a unui mod, aflată la distanță de un ton întreg față de fundamentala modului. —
Sub1- +
ton.