subrutină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBRUTÍNĂ, subrutine, s. f. (
Inform.) Secvență constituită ca o entitate de sine stătătoare care se repetă în diferite locuri ale unui program. – Din
engl. subroutine.subrutină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBRUTÍNĂ s. f. (inform.) unitate independentă de program, plasată în memorie în altă zonă decât programul principal. (< engl.
subroutine)
subrutină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBRUTÍNĂ, subrutine, s. f. (
Inform.) Secvență constituită ca o entitate de sine stătătoare care se repetă în diferite locuri ale unui program. — Din
engl. subroutine.