subprefectură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBPREFECTÚRĂ, subprefecturi, s. f. 1. Funcția de subprefect. ♦ Local unde era instalat sediul subprefectului.
2. (În vechea organizare administrativă) Plasa administrată de un subprefect. ♦ Comună servind subprefectului ca reședință; sediu de plasă. –
Sub1- +
prefectură (după
fr. sous-préfecture).subprefectură (Dicționar de neologisme, 1986)SUBPREFECTÚRĂ s.f. (
În trecut)
1. Funcția de subprefect.
2. Plasă administrată de un subprefect. ♦ Comună reședință a subprefectului; localul în care funcționa subprefectul. [<
sub- +
prefectură, după fr.
sous-préfecture].
subprefectură (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBPREFECTÚRĂ s. f. (în trecut) 1. funcția de subprefect. 2. plasă administrată de un subprefect. ◊ comună reședință a subprefectului; localul în care funcționa subprefectura. (după fr.
sous-préfecture)
subprefectură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subprefectúră s. f.,
g.-d. art. subprefectúrii; pl. subprefectúrisubprefectură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subprefectură f. od.
1. plasă administrată de un subprefect;
2. funcțiunea, locuința, biurourile subprefectului (azi, pretură).
subprefectură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBPREFECTÚRĂ, subprefecturi, s. f. (în vechea organizare administrativă)
1. Funcția de subprefect. ♦ Local unde era sediul subprefectului.
2. Plasă (
II 2) administrată de un subprefect. ♦ Comună servind subprefectului ca reședință; sediu de plasă (
II 2). –
Sub1- +
prefectură (după
fr. sous-préfecture).