subprefect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. Funcționar în vechea organizare administrativă însărcinat cu administrarea unei plase sau a unui județ, ca ajutor al prefectului. –
Sub1- +
prefect (după
fr. sous-préfect).subprefect (Dicționar de neologisme, 1986)SUBPREFÉCT s.m. (
În trecut) Funcționar care administra o plasă sau un județ ca ajutor al prefectului. [<
sub- +
prefect, după fr.
sous-préfet].
subprefect (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBPREFÉCT s. m. (în trecut) funcționar care administra o plasă sau un județ ca ajutor al prefectului. (după fr.
sous-préfet)
subprefect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subpreféct s. m.,
pl. subprefécțisubprefect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subprefect m. od. funcționar public însărcinat cu administrațiunea unei plăși, azi directorul prefecturei. V.
pretor.subprefect (Dicționaru limbii românești, 1939)*subpreféct, V.
suprefect.subprefect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. (în vechea organizare administrativă) Ajutor al prefectului însărcinat cu administrarea unei plase sau a unui județ. —
Sub1- +
prefect (după
fr. sons-prefect).