subnutriție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBNUTRÍȚIE s. f. 1. Subalimentare.
2. Stare patologică cronică datorită reducerii rației alimentare, tulburărilor de absorbție intestinală sau creșterii cheltuielilor energetice ale organismului. –
Sub1- +
nutriție.subnutriție (Dicționar de neologisme, 1986)SUBNUTRÍȚIE s.f. Subalimentație. [Gen.
-iei. / <
sub- +
nutriție].
subnutriție (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBNUTRÍȚIE s. f. 1. nutriție insuficientă; subalimentație. 2. stare patologică cronică datorată unei alimentări insuficiente, tulburării absorbției intestinale sau creșterii cheltuielilor energetice ale organismului. (după fr.
sous-nutrition)
subnutriție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subnutríție (-nu-tri-ți-e) s. f.,
art. subnutríția, g.-d. subnutríții, art. subnutríțieisubnutriție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBNUTRIȚÍE s. f. 1. Subalimentare.
2. Stare patologică cronică cauzată de reducerea rației alimentare, de tulburări ale absorbției intestinale sau de creșterea consumului energetic al organismului. —
Sub1- +
nutriție.