submina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBMINÁ, subminez, vb. I.
Tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar). –
Sub1- +
mina.submina (Dicționar de neologisme, 1986)SUBMINÁ vb. I. tr. A dărâma; a ataca, a lovi (pe ascuns prin intrigi și uneltiri). [<
sub- +
mina].
submina (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBMINÁ vb. tr. a ataca pe ascuns, prin intrigi și uneltiri; a zădărnici. (după fr.
sous-miner)
submina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
submineázăsubmina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBMINÁ, subminez, vb. I.
Tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar). —
Sub1- +
mina.