submergibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*submergibíl, -ă adj. (lat [ar fi] submergibilis, d. submérgere, a cufunda. Cp. cu corigibil, diribil). Care poate fi cufundat la nevoĭe: vapor submergibil. S. n., pl. e. Vapor care poate naviga la suprafața apeĭ și care se cufundă cînd începe lupta (submarin). – Fals submersibil (după fr.).