submediocru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBMEDIÓCRU, -Ă, submediocri, -e, adj. (Despre lucruri) De calitate inferioară, îndoielnică. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de calități. –
Sub1- +
mediocru.submediocru (Dicționar de neologisme, 1986)SUBMEDIÓCRU, -Ă adj. De calitate inferioară. [<
sub- +
mediocru].
submediocru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBMEDIÓCRU, -Ă adj. de calitate inferioară, îndoielnică. ◊ (despre manifestări ale oamenilor) care denotă lipsă de calități. (după fr.
sous-médiocre)
submediocru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*submediócru adj. m.,
pl. submediócri; f. submediócră, pl. submediócresubmediocru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBMEDIÓCRU, -Ă, submediocri, -e, adj. (Despre lucruri) De calitate inferioară, îndoielnică. (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de calități. —
Sub1- +
mediocru.