subit - explicat in DEX

subit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUBÍT, -Ă, subiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat. – Din fr. subit.

subit (Dicționar de neologisme, 1986)
SUBÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Care vine deodată, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. [< fr. subit, cf. lat. subitus].

subit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUBÍT, -Ă adj. (și adv.) care se produce, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. (< fr. subit, lat. subitus)

subit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
subít adj. m., pl. subíți; f. subítă, pl. subíte

subit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
subit a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. deodată.

subit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*subít, -ă adj. (lat. súbitus, d. subire, a se apropia pe furiș. V. sul, inițial). Neașteptat, năprasnic: moarte subită. Adv. Pe neașteptate, de odată: s’a răpezit subit. – Fals subít.

subit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUBÍT, -Ă, subiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și pe neașteptate; brusc, neprevăzut, neașteptat. — Din fr. subit.