subintitula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBINTITULÁ, subintitulez, vb. I.
Tranz. A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). –
Sub1- +
intitula.subintitula (Dicționar de neologisme, 1986)SUBINTITULÁ vb. I. tr. (
Rar) A da un titlu secundar unei scrieri (care să apară lângă cel principal). [<
sub- +
intitula, după fr.
sous-titrer].
subintitula (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBINTITULÁ vb. tr. a da un titlu secundar unei scrieri. (după fr.
sous-titrer)
subintitula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subintitulá (a ~) (su-bin-/sub-in-) vb.,
ind. prez. 3
subintituleázăsubintitula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBINTITULÁ, subintitulez, vb. I.
Tranz. A da unei scrieri și un titlu secundar (în afară de cel principal). —
Sub1- +
intitula.