subînțelege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III.
Refl. și
tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦
Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. –
Sub1- +
înțelege (după
fr. sous-entendre).