subînchiria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I.
Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ◊ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [
Pr.:
-ri-a] –
Sub1- +
închiria (după
fr. sous-louer).