subdiviziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBDIVIZIÚNE, subdiviziuni, s. f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot care a mai fost împărțit; subîmpărțire. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. subdivision.subdiviziune (Dicționar de neologisme, 1986)SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ♦ (
Geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pământului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron.
-zi-u-. / cf. fr.
subdivision].
subdiviziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBDIVIZIÚNE s. f. parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ◊ (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr.
subdivision)
subdiviziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subdiviziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. subdiviziúnii; pl. subdiviziúnisubdiviziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subdivizi(un)e f. diviziunea unei părți dintr’un tot deja divizat.
subdiviziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*subdiviziúne f. Diviziune maĭ mică a uneĭ diviziunĭ maĭ marĭ (subîmpărțire).
subdiviziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBDIVIZIÚNE, subdiviziuni, s. f. Parte obținută prin împărțireaünei părți dintr-un tot care a mai fost împărțit; subîmpărțire. [
Pr.: -
zi-u-] — Din
fr. subdivision.