subdirector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBDIRÉCTOR, -OÁRE, subdirectori, -oare, s. m. și
f. Persoană care îndeplinește funcția de ajutor al unui director; director adjunct; titlu, grad purtat de această persoană. –
Sub1- +
director (după
fr. sous-directeur).subdirector (Dicționar de neologisme, 1986)SUBDIRÉCTOR, -OÁRE s.m. și f. (
În trecut) Ajutor al unui director; director adjunct. [<
sub- +
director, după fr.
sous-directeur].
subdirector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)subdiréctor (
înv.)
s. m.,
pl. subdiréctorisubdirector (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)subdirector m. al doilea director.
subdirector (Dicționaru limbii românești, 1939)*subdirectór, -oáre s. (
sub- și
director). Ajutor de director.
subdirector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBDIRÉCTOR, -OÁRE, subdirectori, -oare, s. m. și
f. (
înv.) Persoană care îndeplinește funcția de ajutor al unui director; director adjunct; titlu, grad purtat de această persoană. —
Sub1- +
director (după
fr. sous-directeur).