subarenda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUBARENDÁ, subarendéz, vb. I.
Tranz. A da sau a lua în arendă exploatarea unui bun pe care persoana care îl arendează îl deține tot cu arendă de la proprietar. –
Sub1- +
arenda.subarenda (Dicționar de neologisme, 1986)SUBARENDÁ vb. I. tr. A transmite cuiva folosința temporară a unui bun deținut în arendă. [<
sub- +
arenda].
subarenda (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUBARENDÁ vb. tr. a transmite cuiva folosința temporară a unui bun deținut în arendă. (< sub- + arenda)
subarenda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!subarendá (a ~) (su-ba-/sub-a-) vb.,
ind. prez. 3
subarendeázăsubarenda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUBARENDÁ, subarendez, vb. I.
Tranz. A da sau a lua în arendă exploatarea unui bun pe care persoana care îl arendează îl deține tot în arendă de la proprietar. —
Sub1- +
arenda.