stăvilire - explicat in DEX

stăvilire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STĂVILÍRE, stăviliri, s. f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; zăgăzuire; fig. împiedicare, oprire. – V. stăvili.

stăvilire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stăvilíre s. f., g.-d. art. stăvilírii; pl. stăvilíri

stăvilire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STĂVILÍRE, stăviliri, s. f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; zăgăzuire; fig. împiedicare, oprire. — V. stăvili.