stăvilar - explicat in DEX

stăvilar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. Întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar.

stăvilar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stăvilár s. n., pl. stăviláre

stăvilar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stăvilar n. 1. lemn cu patru stâlpi pentru o stavilă de ape; 2. fig. obstacol.

stăvilar (Dicționaru limbii românești, 1939)
stăvilár n., pl. e (d. stavilă). Stavilă, zăgaz (lemn, lemnărie saŭ zidărie pusă cursuluĭ apeĭ).

stăvilar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. — Stavilă + suf. -ar.