stăvar - explicat in DEX

stăvar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STĂVÁR, stăvari, s. m. (Reg.) Păzitor de cai la pășune [Var.: stevár s. m.] – Stavă + suf. -ar.

stăvar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
stăvár, stăvári, s.m. (reg.) 1. păzitor de cai la pășune; herghelegiu. 2. (înv.) armăsar. 3. specie de insectă de noapte.

stăvar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
stăvár, -i, s.m. – Păstorul / cel care păzește caii de la stână. – Din stavă „herghelie” + -ar.

stăvar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stăvár (reg.) s. m., pl. stăvári

stăvar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stăvar m. Tr. herghelegiu: sádoarmă stăvarii, să le fur armăsarii POP.

stăvar (Dicționaru limbii românești, 1939)
stăvár m. (d. stavă). Ban. Trans. Olt. Herghelegiŭ.

stăvar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STĂVÁR, stăvari, s. m. (Reg.) Păzitor de cai la pășune. [Var.: stevár s. m.] — Stavă + suf. -ar.