stăncuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STĂNCÚȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă
(Coloeus monedula). –
Stancă +
suf. -uță.stăncuță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)stăncuță, stăncuțe s. f. (eufem.) țigan, rrom.
stăncuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stăncúță s. f.,
g.-d. art. stăncúței; pl. stăncúțestăncuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STĂNCÚȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre sedentară din familia corvidelor, de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stâncă, ceucă (
Coloeus monedula). —
Stâncă +
suf. -
uță.