stârv - explicat in DEX

stârv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. – Din sl. struvo.

stârv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stârv s. n., pl. stấrvuri

stârv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stârv n. mortăciune, mai ales de animal: câinele de stârvuri nu moare PANN. [Slav. STRŬVĬ, cadavru].

stârv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂRV, stârvuri, s. n. Cadavru (de animal); leș, hoit, mortăciune. — Din sl. struvo.