stârcì - explicat in DEX

stârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂRCÍ, stârcésc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ◊ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.

stârci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stârcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcésc, imperf. 3 sg. stârceá; conj. prez. 3 să stârceáscă

stârcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stârcì v. a se pitula ghemuindu-se: se stârcise de se făcuse ghem de frig ISP. [Lit. a- șe ghemui ca stârcul: imagine luată din apucăturile acestei păsări, care stă pitulată ceasuri întregi pe malul apelor, pândindu-și prada].

stârci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂRCÍ, stârcesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. * Refl. Mărul s-a stârcit. — Din stârc.