stânjeniu - explicat in DEX

stânjeniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂNJENÍU, -ÍE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [Var.: (pop.) stânjiníu, -íe, adj.] – Stânjen + suf. -iu.

stânjeniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stânjeníu (rar) adj. m., f. stânjeníe; pl. m. și f. stânjeníi

stânjeniu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stânjeniu a. violet închis (ca coloarea stânjeneilor): jaleșul stânjeniu.

stânjeniu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂNJENÍU, -ÍE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [Var.: (pop.) stânjiníu, -íe, adj.] — Stânjen + suf. -iu.