stâncărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂNCĂRÍE, stâncării, s. f. Îngrămădire, mulțime de stânci; regiune cu stânci –
Stâncă +
suf. -ărie.stâncărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stâncăríe s. f.,
art. stâncăría, g.-d. art. stâncăríei; pl. stâncăríi, art. stâncăríilestâncărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÂNCĂRÍE, stâncării, s. f. Îngrămădire, mulțime de stânci; regiune cu stânci. —
Stâncă +
suf. -
ărie.