stâncos - explicat in DEX

stâncos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂNCÓS, -OÁSĂ, stâncoși, -oase, adj. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. – Stâncă + suf. -os.

stâncos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stâncós adj. m., pl. stâncóși; f. stâncoásă, pl. stâncoáse

stâncos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stâncos a. plin de stânci.

stâncos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂNCÓS, -OÁSĂ, stâncoși, -oase, adj. (Despre munți, locuri etc.) Format din stânci; plin de stânci, cu stânci. — Stâncă + suf. -os.